Cine e Gessica Ionesco?

Căpitan liber profesionist al AAR Fridăm Șoim și după ultima ei expediție poate mult mai mult decât atât.

Titulatură: Căpitan liber profesionist

Navă: AAR Fridăm Șoim

Organizație: Asociația Astronavigantă Română

Guvernanță: Statul Rețelistic Român

Afiliere: ACC

Data Universală: AD 2099, Octombrie 17

Pe ecranul principal al punții de comandă, numele "Gessica Ionesco" licărea verde. Locul 931 în Cursa Punctelor Anuale a Asociației Astronavigante Române. Sub ea, la o distanță confortabilă, numele prietenilor ei. Un zâmbet fugar, de satisfacție, i-a apărut în colțul gurii. Încă o misiune și v-am închis anul, băieți.

Degetele i-au alunecat pe consolă și au atins pentru o clipă singurul element non-funcțional de pe panou: o mică proiecție holografică. Un bărbat cu zâmbet cald, pe fundalul unui peisaj luxuriant, de pe Primum Terra. În aceeași secundă, pe interfața ei neurală a apărut un mesaj scurt de la el:

Myhai: Ultima, iubito. Și apoi începe aventura noastră. <3

Gessica a tras aer în piept, alungând un nod subtil din stomac. Aventura lor. Fără clasamente, fără bonusuri de risc. A comutat pe canalul intern al navei, vocea ei devenind brusc fermă, de căpitan.

"Rob, Alis, status. Aterizăm în cinci minute."

"Sisteme pe verde, șefa," a răspuns Rob, inginerul. "Gata să zgâriem puțin vopseaua pe piatra asta."

"Mostrele de atmosferă sunt în parametri. Fără toxine cunoscute," a adăugat Alis, biologul. "Dar e un aer... curat. Prea curat. Aproape steril."

"Notat."

Odată rampa coborâtă, un miros de pământ reavăn și ozon a pătruns în navă.

"Bun," a spus Gessica. "Alis, tu începi protocolul de bio-scanare. Rob, cu mine. Interfața a marcat niște anomalii metalice la doi kilometri nord-est."

Călătoria cu rover-ul a fost scurtă. Peisajul era o câmpie de rocă roșiatică sub un cer de un violet pal. Apoi, rover-ul a început să emită un semnal de avertizare.

"Ce avem?" a întrebat Gessica, oprind.

"Senzorii o iau razna," a mormăit Rob. "Radiație electromagnetică masivă, dar nu e de la vreo sursă de energie. E... statică. Și vine de dincolo de coama aia de deal."

Au urcat. Din pământ, perfect geometric, ieșea vârful unei piramide. Materialul negru, mat, părea să absoarbă lumina. Nicio reflexie. Și odată cu imaginea, au simțit și sunetul. Nu era un sunet auzit, ci o vibrație de joasă frecvență care pătrundea prin tălpile cizmelor și reverbera direct în cutia craniană.

"Rob... scanează," a șoptit Gessica.

Tăcere.

"Structura continuă aproape trei kilometri sub pământ." Rob a ridicat privirea, uimit. "Și compoziția... Gessica, l-am calibrat de două ori. Scannerul zice că e 97% carbon. Iar restul de 3% e... gol. Necunoscut. E ca și cum te-ai uita la o fantomă în spectrometru."

Gessica a rămas fără aer. Descoperirea secolului. Asta însemna totul. Recunoaștere, un loc în istorie, un bonus care le-ar asigura viitorul pentru generații. Apoi, imaginea soțului ei i-a fulgerat prin minte. Ultima misiune. Aventura noastră. O descoperire ca asta nu se încheia într-o zi.

"Gessica, pe fir," a auzit vocea lui Alis. "Am o problemă. Formele de viață microbiene din mostrele de sol mor. Ceva le sterilizează în timp real. Ce ați găsit acolo?"

Gessica a făcut un pas înainte, ca atrasă de o forță invizibilă. Și-a scos mănușa și, împotriva oricărui protocol, a atins suprafața neagră.

Materialul era rece, inert. Dar în secunda în care pielea ei a făcut contact, bezna din spatele ochilor i-a fost înlocuită de o imagine. O fracțiune de secundă, nu mai mult. O rețea de lumină, o constelație geometrică imposibilă, pulsând cu o viață rece, extraterestră.

Și-a retras mâna brusc, gâfâind.

"Șefa, ești bine?"

Gessica s-a uitat la palma ei. Părea normală. Dar undeva, în adâncul ființei ei, simțea că zumzetul surd al piramidei nu mai era afară.

Era în interiorul ei.

Lumina caldă, artificială, a apartamentului de pe stația orbitală L1 se reflecta în carcasa metalică a unei componente de navigație. Degetele lui Myhai se mișcau cu o dexteritate exersată, ajustând un micro-giroscop cu o pensetă. Pe fundal, peretele principal al camerei proiecta o panoramă tăcută și roșiatică a Câmpiilor Arcadia de pe Marte. O liniște controlată, productivă.

Dintr-o dată, panorama dispare.

Peretele este inundat de o lumină vibrantă. Un semnal audio ascuțit, distinct, taie tăcerea, urmat de o voce baritonală, calmă.

Breaking News!

Myhai încetinește, cu penseta suspendată deasupra circuitelor delicate. Să fie o altă directivă de la Universal Confederation Assembly?

...captains in the Romanian Network State's Association of Astro-navigation...

Aude cuvintele, dar continuă să se concentreze pe giroscop. Sunt mii de căpitani.

...Gessica Ionesco...

Aruncă penseta deoparte, producând un clinchet metalic, ascuțit, pe suprafața de lucru. Capul i se ridică brusc. Ochii lui, care adineauri analizau la nivel de microni, acum fixează peretele cu o intensitate totală.

...reportedly found a mysterious structure... unknown materials in the composition...

Buzele i se întredeschid. Un aer abia șoptit îi scapă din plămâni. E mândrie, da, dar și un fior rece care îi urcă pe coloană. Unknown. Cuvântul acesta însemna complicații. Însemna o deviere de la orice plan preexistent.

...an insider has told us that everyone is, quote, "so excited they're borderline religious about it." end quote...

Fruntea i se încrețește. Își duce mâna la gură, de parcă ar vrea să se oprească din a spune ceva. Expresia aceea... era un steag roșu. Era haosul emoțional pe care ACC încerca să îl elimine din ecuație prin logică și proceduri.

Apoi vine lovitura.

Specialized officers from RTN and ACC have set up a joint committee to investigate...

Myhai se lasă încet pe spătarul scaunului, un gest lent, încărcat de o greutate subită. Mâinile lui, capabile de cea mai fină precizie, se încleștează într-o singură mișcare frustă pe brațele fotoliului.

Un comitet mixt. Asta însemna audieri. Însemna ca RTN, cu "prudență etică", să pună sub lupă datele Gessicăi. Însemna ca descoperirea ei, potențial o minune a explorării, să ajungă să o târască în arena politică.

Reportajul se încheie, iar peisajul marțian revine, tăcut și indiferent. Liniștea din cameră este acum apăsătoare, complet diferită de calmul de dinainte.

Proiectul lui de pe masă, un exemplu de ordine și precizie, pare acum naiv, un simplu hobby. Ochii lui Myhai prind reflexia sa în ecranul întunecat al terminalului de pe birou. Vede fața calmă, controlată, a unui ofițer ACC, dar știe că în spatele ei, inima unui soț a început să bată într-un ritm complet nou, alert.

Cu o mișcare hotărâtă, activează terminalul. Ecranul prinde viață, dar el nu deschide un canal de comunicare către nava ei. Deschide o linie securizată către un birou din sediul central al Asociației.

Aventura lor personală tocmai fusese înghițită de gravitația evenimentelor. Iar el trebuia să se asigure că Gessica nu va fi strivită de ea.